Evoque

Umblu aiurea pe pamantul fumegand Citeşte mai departe »

Era seara in care ramasesem singur acasa, pentru prima data in acea casa. Era frumos, imi comadasem pizza, si ma uitam la filme horror, chiar imi placea singur acasa, ma simteam stapan pe tot. In jur de ora 12 s-a luat curentul, am stat putin si m-am uitat prin camera, gandindu-ma ca urmeaza sa isi revina imediat. Dupa aproximativ 15 minute de asteptare in care am incercat sa ma joc pe telefon a inceput brusc sa ploua si sa fulgere. Am lasat telefonul pe masa si m-am dus la fereastra sa vad cat de rau ploua, cand am tras perdeaua sa ma uit afara era doar camp si copaci uscati, totul avea o tenta de albastru si era ceata. Cand am vazut m-am indepartat cat de repede am putut de geam, eram speriat.Se auzea peste tot vantul cu acel vuiet specific filmelor de groaza, cand crengile copacilor se vedeau in camera mea atunci cand fulgerau si lumina aceea albastruie patrundea in casa, eram speriat, nu voiam sa cred ca e adevarat. Am vrut sa iau telefonul sa il sun pe unul dintre vecini, dar nu mai aveam semnal. Parca cineva imi mutase casa in alta lume. Am stat ceva vreme inauntru pana cand am inceput sa aud suntele ciudate prin casa, si sa vad umflaturi in pereti. Atunci m-am decis ca trebuie sa ma duc afara, sa vad unde sunt. Cand am deschis usa…

…si alergam dupa ea, ajunsesem pe plaja, fara sa imi dau seama. Pasii ei ramaneau imprimati in nisip pana cand trecea un val care stergea orice urma de-a ei. Cand m-am uitat in spate, pasii mei parca ramaneau gravati in nisipul umed, erau de nesters, fata de ai ei, care dispareau ca o fantoma in ceata. La un moment dat ea s-a oprit, eu am incetinit putin, ma apropiam incet si nesigur,cand mai aveam cativa pasi pana la ea s-a intors inspre mine si a sarit pe mine, am cazut pe nisip, ea se uita fix in ochii mei, eu ma uitam la ea si nu imi venea sa cred ca e adevarat, era atat de frumoasa, atat de ireala… M-a pupat repede pe buze si se uita zambind si chicotind la mine, poate o amuza faptul ca eram derutat si nu stiam cum sa reactionez, ce sa fac, dar eram fericit. Ea a intors capul si s-a uitat inspre cer, mi-a arat doua stele si mi-a zis “Vezi tu steaua aceea ? Pana acum era singura, era izolata, dar acum are o pereche”. M-am tot uitat la ea si la stea, gandindu-ma ce a vrut sa zica, mi-am dat seama ca acea stea singura eram defapt eu, si ea venise la mine. M-am uitat catre ea si m-a mangaiat pe fata, atunci i-am zis “Te iubesc”, parea prea devreme, dar ea era singura fata care reusise sa ma faca sa ma simt asa, singura care a putut sa fie perfecta pentru mine din toate punctele de vedere. M-a mai sarutat inca o data, de data asta cu si mai multa pasiune, avea buzele atat de rosii, dar atat de naturale. Cand ma saruta parca atingeam nirvana, era sublim, ceva ce nu mai simtisem pana atunci. Ea si-a lasat capul pe umarul meu soptindu-mi “Si eu!”. Ma jucam prin parul ei si ma uitam la stelele pe care ea mi le aratase, erau retrase fata de restul, intr-un loc senin al cerului. Se apropia dimineata, ea adormise. Am luat-o in brate pana acasa, am pus-o in pat si am sarutat-o pe frunte, atunci ea s-a trezit si mi-a zis…

Undeva, pe o coasta, la 200m deasupra marii, stateam intins pe spate si vedeam cerul instelat, atat de instelat cum nu il mai vazusem niciodata, parca fiecare dintre stele incerca sa imi zica o poveste, povestea lor de dragoste. Cobor privirea spre mare era linistita, dar se auzeau valuri calme, parca si ele aveau ceva de zis. Pe mare se vedea raza de lumina a lunii, care parca ma ruga sa imi ridic privirea spre luna, sa ascult si povestea ei. Cand am vazut-o era o luna asa mare cum n-am mai vazut niciodata. Aerul era racoros, perfect pentru o noapte de vara totul era exact cum citisem numai in carti, unul dintre acele momente perfecte, dar mi se parea chiar si mai frumos de atat, si mai perfect, si mai sublim.

M-am pus in fund si am inceput sa privesc fiecare stea in parte, fiecare sclipire a ei. In timp ce priveam stelele si ascultam ce aveau de zis valurile apare langa mine o fata. Era atat de frumoasa, desi vantul nu adia parul ei flutura, desi nu era lumina ii vedeam perfect fata. Atunci mi-a pus mainile pe umeri si m-a intins pe spate, s-a lasat peste mine si mi-a soptit la ureche “Savureaza” dar parca a folosit vantul sa imi spuna asta, vocea ei era atat de frumoasa…

Atunci ea a inchis ochii si m-a sarutat. In momentul acela nu imi mai simteam restul corpului, decat buzele si gatul mangaiat de ea, m-au trecut fiori, auzeam stelele, auzeam raza de lumina a lunii, ma adusese intr-o stare in care nu am mai fost pana acum, o stare pe care nu cred ca a mai simtit-o cineva pana acum, ma simteam perfect si ma gandeam decat la ea. Dupa cateva minute m-a privit in ochi, mi-a zambit, a trecut cu mana prin parul meu si s-a ridicat, atunci am vazut ca purta o rochie alba foarte subtire, ea a inceput sa alerge pe camp, eu alergam dupa ea, si alergam, si alergam, si alergam…

Un actor ce initial avea de jucat un rol. Foarte simplu, trebuia sa lase impresia ca iubeste o fata, ea sa creada ca este pentru el cel mai pretios lucru, ceva fara de care nu poate trai. Foarte usor, nu e mare chestie sa joci rolul asta. Problema a inceput sa apara cand actorul a inceput sa devina una cu personajul, atunci cand chiar iubea acea fata, cand totul nu mai era doar un simplu rol, ci ceva devenit realitate. In scurt timp filmul a devenit realitate, totul chiar se intampla, se iubeau, tineau unul la celalalt si parea ca nimic nu se va schimba vreodata. Toate pana cand ea a inceput sa joace un rol, fara ca el sa stie. Incet, incet cea pe care o iubea el era doar un personaj, exact ceea ce ar fi trebuit sa fie el in tot acest timp…

Va astept cu sfaturi, pareri, critici, tot ce puteti