Iun 27

Umblu aiurea pe pamantul fumegand, pe o raza de cativa kilometri nu mai e nimic, se zice ca scanteia a ars totul. Nu imi pot da seama daca e zi sau noapte, daca soarele inca mai e cum il stiam eu sau a devenit acea pata rosie de care tot auzisem la televizor. Dupa cateva zeci de minute ajung langa un drum, pare singurul loc care mai aminteste de civilizatie de aici, la cativa metri de mine e un indicator rutier care atarna si se clatina de la vant, ma indrept spre el. Ajung acolo, nu se vede mare lucru, e numai praf in jur si vantul bate puternic. Parca vad o masina, mai bine ma duc sa ma adopstesc acolo pana trece furtuna. Dupa ce stau o vreme in masina, atipesc. Cand ma trezesc ceruparea senin, adica un galbui inchis si pe cer nici urma de soare sau altceva, parca cerul face lumina asta. Observ ca masina avea cheila in contact, incerc sa o pornesc si tocmai cand sa ma dau batut aud motorul, arunc repede o privire la acul de benzina si vad ca e plin, masina e hibrid, spre fericirea mea va consuma putin si benzina o sa tina ceva. Cred ca merg de aproape o zi, nu am dupa ce sa imi dau seama, e intotdeauna la fel de lumina afara si nu am ceas, pot doar sa aproximez, se vede o cladire mare, perfect alba, e imaculata, imposibil, cand totul in jur e ars si prafuit. Cand ma apropii in intampinarea mea vin niste oameni, femei si barbati, nu imi dau seama de unde ar fi, nu arata nici a chinezi, nici a americani, nici a africani, a nimic, sunt foarte, foarte…ciudati, intr-un sens bun. Cand ma dau jos din masina si se apropie de mine aud niste voci in cap, imi spun “Bine ai venit aici, esti primul dintre cei vechi”. Evident ca imi trmurau picioarele ca telefonul cand suna si e pe silentios(Ca daca zic altceva…winking si imi zic in gand “Cine naiba sunt astia si cum de ii aud in cap, ce vor sa zica cu *cei vechi*, si alte intrebari, pana si vocea din gand imi tremura”. Imediat aud si raspunsul lor, cum ca ei ar fi noua rasa de locuitori ai acestei planete,avand ca baza specia umana, adica cei ca mine. Ma poftesc in cladire si acolo vad tot felul de chestii pe care nimeni nu si le-a imaginat, mult peste filmele SF pe care le stiam si peste conceptele de tehnologie. Ajungand sa mai discut cu una dintre chesiile astea ne-am hotarat sa mergem sa mai cautam si alti oameni, asta fiind singurul loc in care noua generatie traia. Ne urcam intr-o chestie, probabil masina lor care arata cam ca un mouse si incepe sa scaneze dupa oameni, se facea oricat de spatioasa era nevoie pentru a incapea toata lumea. Cand ne intoarcem cu cei gasiti le spunem ca am vrea sa facem toata planeta mai frumoasa, tot praful si fumul nu se potriveau. Ei au spus ca toate la randul lor, dupa cativa ani in care am trait impreuna, ei au decis ca e momentul sa schimbe ceva, si s-a schimbat, cand m-am uitat pe geam, totul era atat de diferit, nu era nici pamant, nici iarba, nu stiu ce era insa era frumos. Nu mai existau continente, era numai uscat, iar toata apa era in subteran, de fapt cand coborai la aproximativ 100m sub pamant era alta lume, acolo era plaja, soare, amintea de ce a fost, insa era mai frumos. Toate acestea erau greu de acceptat de oamenii vechi, dar cu timpul s-au invatat, lumea era un loc foarte bun, nu exista lider, diferente intre oameni, toti aveau orice le trebuia si nimeni nu erau rau cu altcineva…

Probabil nu imi iesi asa cum speram, insa e ceva facut in cateva minute la aproape 5 dimineata, cat de bun sa fi fost ?

PS: Prietenii stiu de ce

2 Comentarii la “Viata de dupa”

  1. Luci a scris:

    Imi aduce putin aminte de Zombieland, daca ai vazut filmu.
    Ai ceva imaginatie, insa ai lasat multe lucruri nedeslusite.. precum supravietuirea ta, numai a ta, cat si gasirea masinii etc.. :P
    Keep up the good work. :P

      (Quote)

  2. Pushi a scris:

    Pamantul mi-l imaginam mai mult ca in “The Book of Eli”. Nu e finisat ca a fost facut in graba si tarziu. Oricum o sa mai revin cu povesti

      (Quote)

Lasă un comentariu